Se pune marea întrebare dacă credem sau nu credem în oameni providențiali. 

Bună întrebare!

Mulți sunt aceia care spun că nu cred în oameni providențiali. Unii dintre cei care susțin cu tărie asta sunt personalități de referință. Da! E doar o părere .

Spun ei că sistemele trebuie să funcționeze iar atunci sigur totul va fi foarte bine. Surpriză! Eu am o părere radical opusă.

Nu există decât oameni providențiali în momente de genul acesta. Iar sistemele fără ei nu funcționează. Chiar deloc! Haideți să ne înțelegem, oamenii providențiali creează sistemele, sunteți de acord, nu? 

Tot niște oameni providențiali, chiar dacă la o scară mai mică susțin și au grijă ca aceste sisteme să și funcționeze, să fie menținute. Iar ca să fie fără nici un fel de dubii, ne-am putea întoarce cu gândul undeva la începutul istoriei omenirii, în era faraonilor, pe timpul lui Ramses al 3-lea s-au construit piramidele pe care levedem, le știm, le vizităm și ne uimesc și astăzi. După ce nu a mai existat Ramses al 3-lea, Egiptul nu a mai fost în stare să facă mai nimic. Apoi mergem la Imperiul Roman, acolo unde tot mâna providențială a stat în față, să fie clar, decăderea marilor imperii s-a produs pe fondul lipsei oamenilor providențiali. E cea mai bună dovadă în acest sens, venea câte un conducător iscusit care forma un imperiu, după care un neavenit scăpa totul de sub control și imperiul se destrăma. 

Cam la fel stă treaba și în zilele noastre, în democrații. Iau exemplul Statelor Unite, cum avea un președinte providențial, cu viziune, cu forță, cu aplomb, se petreceau lucruri extraordinare pe cele mai multe planuri. Cum era adus pe scaunul de la Casa Albă un om fără viziune, cum acest ,,imperiu” al zilelor noastre era în cădere liberă. Cam cum se petrec lucrurile și azi! Președinții semicompetenți, semidocți n-au făcut altceva decât să uzurpeze bunătatea și bunăstarea oamenilor care l-au urcat pe acel piedestal. Împingând în valuri înapoi democrația, implicit economia acelor state.

Revin la ideea de bază, cine crede că sistemele vor funcționa de la sine, poate aștepta mult și bine. Orice sistem e impus și compus din oameni, încă nu putem realmente să vorbim de sisteme providențiale formate din inteligență artificială, poate că nu e foarte departe ziua aceea, atunci însă un programator ar putea, printr-o eroare, să ducă omenirea către sfârșit. În programare o liniuță, un cod greșit, duce limitele acolo unde nici nu te aștepți.

Așa că, zic eu, mai ușor cu sistemele și opiniile anti oameni providențiali. Hăhăiturile unora sunt pur și simplu gratuite, nefondate și total decupate din realitatea în care trăim. Oricum, oameni buni, în România nici nu se pune problema ca vreodată să avem sisteme. Noi n-am pornit din direcția aceea, suntem pe alt drum, care nu va duce niciodată acolo unde sunt alții, mult mai civilizați ca națiune decât noi. Aerul încă miroase în țărișoara asta a ,,balcanicanism” primitiv. Trageți aer adânc în piept, nu-i așa că-l simțiți? Are un miros specific…

 Noi  avem cea mai mică șansă să discutăm despre sisteme atât timp cât statul este principala piedică, cel mai înverșunat dușman al sistemelor bine puse la punct. 

Tragem o concluzie? Noi nu vom avea nimic, sisteme nu vom avea că nu avem oameni, iar oameni nu vom avea pentru că sistemele decadente și corupte îi ejectează automat și din fașă pe toți oamenii competenți care ar putea fi providențiali și care să creeze și apoi să perpetueze sistemele cu adevărat funcționale. Până la proba contrarie, asta cred eu, asta văd, asta simt, asta trăim cu toții. Aici .