Economia firmelor private românești în era post capitalistă

Ce este succesul economic și cum se definește ?

Din ce în ce mai mulți specialiști economici își dau cu părerea despre acest subiect, dar eu sunt curios să văd câți dintre ei au afaceri în mediu economic real, și câți sunt doar creatori de articole. Este o diferență foarte mare între a cunoaște calea și a merge pe ea (citat din filmul Matrix seria 1, ultimul cadru). A avut un impact semnificativ asupra mea această propoziție.

Diferențele sunt și mai mari în mediul economic românesc actual. Aici nici teoria nu funcționează cum ar trebui, ce să mai zicem de partea practică. Cine are o afacere privată care livrează produse sau servicii altor firme de pe piața privată, liberă din punct de vedere economic, simte perfect toate provocările capitalismului modern. Dar mai mult decât orice, simte diferența dintre capitalismul de tip vestic si cel de tip haiducesc, estic, care seamăna mai mult cu practicile din vestul sălbatic american din secolul trecut.

Când vorbesc despre succes economic, mă refer doar la întreg ciclul de producție, până la consumatorul final, sau defapt vorbesc despre o bucățică de lanț valoric, o parte subcontractată sau externalizată exclusiv pe baza de preț minim?

După ce economia reală a unei țări s-a distrus integral și practic nu a rămas decât furnizarea de servicii sau produse componente, totul trebuie regândit.

Nu ca ar fi râu să fii subantreprenor sau furnizor la o firmă multinațională. Problema, din punctul meu de vedere, este faptul că profitul nu se distribuie în mod corect, care ar fi proporțional cu realizările economice directe în realizarea produsului.

Din păcate în economia modernă, unde brandul, imaginea este totul, profitul se materializează în mare măsură la vânzătorul final care deține monopolul brandului. Cei care colaborează la succesul lui, primesc doar firmituri sau câștiguri colaterale.

Donald Trump și cortina de fier

Ca să dovedesc și să subliniez și mai mult această situație, Donald Trump a început războiul comercial cu China, bazându-se exact pe acest aspect. Ca să vinzi, ai nevoie de produs, de brand. Dacă nu ai, nu vinzi sau vinzi cu un profit foarte mic. Valoarea de piață a brandurilor este foarte mare, și este în continuă creștere. Practic, doar imaginea vinde bine și cu profit, iar produsele de strictă necesitate care sunt și ieftine (a se citi accesibile) au o calitate îndoielnică.

În viziunea mea Trump încearcă sa recreeze o variantă a cortinei de fier din epoca comunistă, dar nu atât de mult pentru circulația persoanelor de această data, ci pentru frânarea circulației produselor cu prețuri scăzute. Cei din economiile care vor avea taxe își vor dori aceleași produse ca și înainte, doar că vor plăti suprataxe pentru a le achiziționa. Dorința creată de brand este și va rămâne în proprietatea SUA, de aceea este lupta acerbă pentru a proteja proprietatea intelectuală. Oricum să creezi un brand de succes durează foarte mult timp.

Întrebarea care se pune pentru viitor este oarecum altfel, și anume: vor putea SUA să prospere ca putere mondială care conduce și dictează unilateral fără să fie dolarul moneda mondială?

Cei care au creat aceste proprietăți intelectuale în mare măsura sunt emigranți, care ar trebui să se reproducă, dar fiind bogați deja, motivația lor scade și mai degrabă vor încerca să conserve ce au deja și nu să lupte să obțină dezvoltări viitoare.

În acest context este important să ai totuși ceva ce este al tău, și numai al tău, pe care poți cere bani reali – așa definesc eu succesul economic.

Oare firmele românești mai au așa ceva? 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *